Viaţa e frumoasă atunci când...

Și spun a nu știu cîta oară că m-am săturat. Și a nu știu cîta oară nu fac nimic... Tac și îmi înghit lacrimile. Strîng din dinți și merg mai departe. Trec peste țipetele din interior, lacrimile de slăbiciune și durerea de cap. Dar cît o să mai rezist? Cît o să mai rezist să nu îmi bag picioarele și să plec nebună undeva departe? Cred că acolo o să se ajungă într-un final. Să plec unde văd cu ochii și să dau dracu’ tot. Nu pot la nesfîrșit. Sunt și eu om. Cedez la un moment dat și simt că ajung la capătul răbdărilor cît de curînd.
Viata nu e roz, și nu trebuie să adaugi portocaliu ca sa fie mai frumoasă. Uneori viața are tentă de negru. Zîmbetele se transformă în lacrimi, liniștea în stres, puritatea în murdar, rozul în negru. Însă viața vine la pachet cu de toate. Cu bune, cu rele. Te pune in situații în care nu vrei să fii, dar te fortează să stai acolo. Fiecare lovitură e un pas inainte. E un mod al vieții de a se strîmba la tine.
Întotdeauna o să fie ceva care o să te trîntească la pămînt. Tot ceea ce trebuie să faci e să te ridici. Iar și iar. Să cazi de 7 ori și să te ridici de 8. Viața frumoasă nu înseamnă lux, bani, cluburi, diamante.
Viața frumoasă e atunci cînd știi că nu ai bani și găsești 10 lei într-o pereche de blugi
 pe care nu i-ai mai imbrăcat de mult. E atunci cînd în loc de un mesaj cu bună dimineața
ești trezit de un sărut sincer. Atunci cînd nu ai nimic și totuși ai totul. Cînd găsești puterea să zîmbești în cele mai aprigi furtuni. Cînd știi că orice furtună ar veni ai o stîncă de care să te agăți. Știi că e cineva acolo care să potolească furtuna și să facă cerul senin.

Totul o sa fie bine. M-am linistit….<333